"I-am zis migdalului:
Frate, vorbeste-mi despre Dumnezeu,

Şi migdalul...a Înflorit!"

 
Home

Latest Painting

THE HEALER
THE HEALER

About Heaven - video

Ortodoxia, Óntre frica de Europa si vocatia mărturisirii PDF Print E-mail
   Integrarea într-o Europă Unită, şi deschisă schimburilor culturale, economice şi politice devine pe zi ce trece, pentru România celui de-al treilea mileniu, mai mult decât o probabilitate. O certitudine inevitabilă...Va însemna pe de o parte recuperarea unei identităţi pe care am avut-o dintotdeauna în istorie, destinul şi şansa de afirmare a unui popor cu o veche istorie, cultură şi bimilenară tradiţie creştină iar pe de altă parte, cred şi sper, afirmarea unei spiritualităţi dobândite de-a lungul atâtor veacuri de supravieţuire prin virtuţi creştine: dragoste, iertare, rugăciune, credinţă, răbdare, speranţă, dreaptă socotinţă.
  
   Reproşului că suntem balcanici putem să-i răspundem prin ceea ce IPS Bartolomeu Anania consemna într-un articol din revista Rost-manifest românesc: Uneori suntem trataţi ca nişte "balcanici", uitîndu-se că suntem la nordul Dunarii şi, că, geografic, nu facem parte din Balcani. Ei, şi dacă am face? Alexandru Paleologul spune că, la urma urmei, chiar daca am fi balcanici n-ar fi nimic ruşinos în asta. Platon, Aristotel şi Sofocle au fost balcanici. Iar eu aş adăuga: toată doctrina teologica a lui Toma d'Aquino s-a sprijinit pe Aristotel, pe un balcanic. Iar dacă este vorba de civilizaţie, ar trebui să ne amintim că, în jurul anului 1000, bazileii şi principesele Bizanţului aveau băi de marmură, în timp ce curtenii lui Carol cel Mare se scarpinau de păduchi şi rîie. Sigur că noi suntem priviţi ca şi cei care cerem o favoare, deşi Columna Lui Traian trădează vizibil originea noastră, şi am oferit Europei din belşug sângele străbunilor, aurul munţilor şi omenia noastră.
  
   Fără doar si poate, la mii de kilometri de ţara mamă, trăind printre zeci de popoare constat că omenia rămâne o trasătură specifică neamului nostru. Românul ştie ce l-ar face să se simtă bine pe celălalt, şi stie să meargă nu o milă, ci şapte dacă cineva l-ar ruga acest lucru. Are ceva creştin şi milos în fiinţa lui chiar dacă nu frecventează Duminică de Duminică, Sfânta Biserică, şi pare oarecum pasiv religios. Fără să conştientizeze poate, este pecetluit în mentalul său cu Sfânta Cruce, şi starea de jertfă îi este adâncită în plămada sufletului. 
   Aşadar pentru poporul român această admitere în Europa însemnează un act de dreptate, alinierea cu celelalte popoare civilizate şi speranţa unui viitor material mai bun.
  
   Însă pentru fiecare creştin a cărui vocaţie principală trebuie să fie intrarea în împărăţia Lui Hristos, şi cîştigarea valorilor nepieritoare duhovniceşti această intrare devine un act de mărturisire a Adevărului într-o lume pestriţă, confuză şi în mare măsură ateistă. Imi amintesc reproşul unui musulman adresat europeanului civilizat că în timp ce el ştie ce religie are, ei care au ridicat civilizaţia europeană pe fundamentele creştinismului, nu prea mai ştiu ce sunt.
   Dacă fundamentalismul comunist a încercat să surpe credinţa creştină, ridiculizând-o, brutalizând-o, înjosind-o, noua dictatură a secularismului pătrunde ca o carie în sufletele europenilor fără să fie nevoie de nici o forţare: seamănă mai degrabă un abandon plăcut, o adormire pe un cântec de sirenă a sufletului tranchilizat cu valori efemere.Apocalipsa de temut a secolului XX poate deveni în noul secol XXI inexplicabil de roz şi silenţioasă. Descompunerea sufletului şi valorilor sacre ale societăţilor creştine nu va mai fi acompaniată de troznete şi bubuituri ci mai mult poate, de lascivitatea somnolentă a relativismului şi consumerismului.
  
   De aceea mă gândesc că Europa ne va face o favoare materială deschizându-se porţile luxoase, lăsându-ne să ne plimbăm prin decorurile somptuoase... Dar mă gândesc că şi noi de altfel, putem oferi boiereşte şi generoşi o altă favoare: Europa întreagă să aibă acces la întreaga spiritualitate vie a sufletului nostru creştin şi să reînvigoreze sentimentul sacrului al sărbătorilor, nu doar cu cumpărături drăgălaşe, ci şi cu acea boltă inmiresmată de coruri îngereşti a credinţei. De ce să nu spunem că şi noi am putea oferi Europei o intrare, printre temelii de Duh şi rugăciuni în nepieritoarea Împărăţie lăuntrică la care am fost chemaţi de Hristos.
  
   Citesc în presa românească că figuri duhovniceşti respectabile spun că intrarea în Europa va însemna ieşirea din Ortodoxie. Sigur că din mila faţă de cei ce nu vor rezista climatului de apostazie, ei au intuit golirea Bisericilor, părăsirea unor valori tradiţionale-respectul pentru Dumnezeu, Biserică, familie şi înlocuirea cu surogate facile de moment. Poate că o parte a celor care frecventează spaţiul sacru o pot face din virtutea unei moşteniri pe care nu au aprofundat-o suficient, şi nu şi-au zidit credinţa pe stânca participării personale la Adevăr. Însă în momentul în care am părăsit ţara Bisericile erau pline de tineri care-L căutau însetaţi pe Dumnezeu, aveau duhovnici şi participau duminical la Sfânta Liturghie.
  
   Imi amintesc şi temerile unora din cei care studiau teologia ortodoxă, fie ca ştiinţă, fie ca trăire. Fie studenţi, fie ieromonahi sau preoţi. Nu prea vedeau cu ochi buni, această intrare în Europa, considerată un loc decadent, uscat de credinţă şi plin de capiştile idoleşti.Un loc cu catedrale gotice imense sunt aproape goale,un loc al moravurilor uşoare, cu alte cuvinte, un ţinut al pierzaniei... Priveau cu îngrijorare acel moment, când vom ajunge la apusul libertăţii omeneşti. Lumea va părăsi Biserica, tinerii se vor deda desfrâului, iar într-o zi vom fi însemnaţi cu apocalipticul 666 dacă mâncăm pâinea lor, vom primi buletinele sau cărţile de credit.
  
   Le împărtăşeam într-un fel temerile şi lamentaţiile, dar pe de altă parte nu imi ieşeau din minte cuvintele luminosului părinte Rafael Noica, pe care am avut binecuvântarea să iL cunosc personal: Până unde pătrunde Dragostea Lui Dumnezeu? Până în talpa iadului şi chiar mai dedesupt... Legat de aceste vremuri care vor urma a prevăzut profetic că va avea loc o cernere a ceea ce este creştin de ceea ce este necreştin. Mi-a mărturisit despre experienţa dumnealui în Occident, despre cum s-au golit Biserici peste noapte, dar şi cum s-au ridicat adevăraţi mărturisitori creştini. ªi atunci gândind că trebuie să intrăm într-un aşa zis fund al iadului, de ce atunci să ne temem, dacă şi Hristos merge cu noi, până în fundul iadului, să îi elibereze pe cei legaţi, şi să le dăruiască Viaţa.ªi dacă Hristos spune Eu sunt Cel ce sunt, atunci ce piedică poate sta în calea afirmării identităţi creştine indiferent că suntem protejaţi sau nu de influenţe exterioare malefice.
   Ar trebui să ne mulţumim doar cu ameninţările cu iadul, proverbiale la adresa celor pierduţi şi rătăciţi sau ar trebui să colindăm această Europă liberă cu suflete luminoase, inimi blânde, pline de dragoste, şi ducând într-un chip discret dar mărturisitor, binecuvântarea Luminii necreate ce parcă o auzim în vorba hâtră a celui ce a fost Pr.Cleopa: Mânca-v-ar Raiul să vă mănânce... Să devenim pentru fiecare străin întâlnit binecuvântarea de a întâlni o altă logică omenească, un alt comportament, o altă dimensiune a fiinţei, care izvorăşte din locul de taină al inimii, unde curată şi ondulată, curge Apa vieţii, Evanghelia Lui Hristos-deveniţi adevăraţi ambasadori ai lui Hristos, şi mai puţin prinşi de diavolii pitici cu ocaua mică a Codului Penal, cum le-am creat impresia...
    
   Pe urmă cred că ar fi bine dacă la probleme ale vieţii sufleteşti universale- indiferent de origine, neam, credinţă, căteva cărţi traduse ar revărsa ceva din comoara înţelepciunii Ortodoxiei, luminând omul.Nu mă gândesc la tratate de teologie ce există deja traduse, sau Catehisme ortodoxe care ar ridica occidentalului anumite nedumeriri (îmi amintesc cuvintele unui luminat ierarh ortodox, care spunea că cineva citind Catehismul rus, la sfârşit l-a întrebat, şi unde a fost ascunsă iubirea) ci la cărţi simple dar profunde, care să redea sufletului plin de întrebări metafizice, esenţa mesajului Ortodoxiei.
   Mă gândesc la faptul că, dincolo de canoane, reguli de conduită, păreri legate de nevăzutul sufletului nostru, să fie alese lucrurile luminoase şi esenţiale ale creştinismului răsăritean, care să captiveze atenţia ştrangulată de demonii zilnici ai europeanului, şi să-l îndemne ca într-un răgaz sufletesc să ia calea sihastriilor pentru a vorbi cu un părinte luminat, omul lui Dumnezeu lăsând lap-top-ul şi telecomanda o vreme, şi pornind într-o aventură a energiilor necreeate, pe prispa unui cerdac românesc, cu un  sfătos dalb, plin de miez duhovnicesc şi Iubire (care ar putea salva încă un suflet pentru care Hristos a murit). Sigur că asta nu însemnează, Doamne fereşte, să comercializăm sau să subţiem grosimea mesajului nostru, ci doar să croim o punte de legătură prin care să strecurăm firimiturile credinţei.
  
   Mă gândesc apoi la discernământul duhovnicesc de care trebuie să dea dovadă fiecare creştin.Cum spune Sfântul Apostol Pavel, toate sunt bune dar nu toate sunt de folos...Pentru vremurile în care trăim apărarea credinţei cere un alt gen de mucenicie, nu neapărat sângeroasă, ca în vremuri martirice, ci de cuget şi factură sufletească, de orientare zilnică, prin etalonarea corectă a scării de valori, cu greutăţi corecte...în acest fel demonstrând că liberul arbitru nu înseamnă renunţarea la Esenţă, ci dimpotrivă mărturisirea acestei miruiri cereşti într-un comportament simplu, nu sofisticat, de creştin, bun trăitor într-o lume globală şi virtuală dar şi bun mărturisitor a unei tradiţii vii, autentice, îmbracate în hainele noi ale epocii în care trăim, dar nu înstrainaţi de simplitatea şi profunzimea autentică a mesajului creştin.
   
   Mă gândesc mai mult la Bucuria de a-L mărturi pe Hristos într-o lume a liberei circulaţii, şi mai puţin la frica de a-L pierde într-o lume secularizantă ce ne va invada acel ethos creştin de acasă...Probabil că şi una şi alta trebuie să atârne în această judecată dificilă a ceea ce se v-a întâmpla bine şi rău cu această intrare mult trâmbiţată intrare... Privind la situaţia Greciei, care întrând în Europa a pierdut vocaţia tinerilor proprii pentru preotie, şi pe de altă parte la resuscitarea Ortodoxiei la polul occidental al Essex-ului sau la, din ce în ce mai mai numeroasa prezenţă a occidentalilor la Slujba Învierii într-o biserică rusă din Londra, mă gândesc că, poate ce ni se va lua cu o mână, ni se va întoarce înşeptit, cu două. Mă gândesc la o reîncreştinare a Europei, şi o întoarcere la valorile sacre ale Evangheliei, punct de unde a plecat prin rezolvarea problemelor de atunci care au creat mărit progresiv ruptură dintre Biserică, punct de iradiere a transfigurării taborice şi lumea ce are chemare de a vărsa în Dumnezeu.
Problema de principiu, este cred, alta, şi nu am să încep să o detaliez aici:
  
   Suntem pregătiţi duhovniceşte să dăruim şi să primim în Ortodoxie?!! Cunoaştem, ca şi reprezentanţi ai clerului sau creştini adâncimea acestui mesaj pentru a-l transmite?Am găsit limbajul potrivit şi frecvenţa de transmisie pentru cei care poate de mult timp cu sufletele arse de raţionalism, existenţialism, drogaţi, dezechilibraţi, aflaţi în tinutul întunecat al Sheolului, şi aşteptând cu sufletul la gură picături şi mângâieri ale Cuvântul Lui Dumnzeu, de Viaţă Făcător?!! Am părăsit sfera magicului şi superstiţiei religioase - opiumul credulităţii, pentru a lumina cu o credinţă profundă şi inteligentă, pe cei care s-au săturat de un alt Ev Mediu.?!! Pentru că s-ar putea întâmpla ca iadul malevolent atribuit unui spaţiu geografic să fie doar o părtinitoare proiecţie a universalei naturi omeneşti , şi pe care noi cei aşa zis chemaţi, nu am reuşit încă să o eliberăm din strâmtorile atâtor limitări etnice, naţionaliste, habotnice transfigurând-o în eleganţa şi delicateţea Luminii ce se revărsă duioasă din adevărata fire a omului, ce este Ortodoxia, cum zicea Pr.Rafael Noica.

   Voi sunteti lumina lumii Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, incat sa vada faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru cel din ceruri (Matei 5, 14, 16).Amin, Amin!

 
< Prev   Next >

Artistic Work

Articles
Poetry
Gallery

Store Login






Buy a Painting!

COSMIC SOUL
COSMIC SOUL

Syndicate

Get our RSS feeds

Liuta Nicu Copyright ©2007-2008.